Lansare de carte/ „Poezii” de Constantin Stamate, un tânăr catalogat drept Constantin cel Mare al poeziei tulcene
Nu prea am văzut săli pline pe la astfel de evenimente cum a fost la Constantin Stamate, sâmbătă seara, la Casa Avramide. Un tinerel printre scriitori tulceni consacrați, dar și numeroși iubitori de carte curioși să vadă această tânără speranță a poeziei. Pit Țincoca a moderat lansarea, ca de obicei, în stilul lui inconfundabil și original, caracterizându-l pe autor drept “un bacovian pe stil nou” (afară chiar era vreme bacoviană), iar scriitorul Nicolae Ariton etichetându-l în binecunoscutu-i stil original, drept “cel mai talentat poet al generației sale tulcene”. De recenzii supercalificate am avut noi publicul, parte, de asemenea, din partea prof. Floarea Calenic și Petru Șolcă. Un poet, pentru cititorul de rând, cam greu de înțeles cu poezia modernă de astăzi, cu trăirile lui; care se anunță, iată, un mare talent.
Moderatorul Petru Țincoca spunea că “din penița lui Constantin Stamate curge o poezie a tristeții incomensurabile. Și curge până dereglează apometrul. Sunt versuri ale stării de moment, una care, aproape fără excepție, este una proastă, dacă nu chiar mizerabilă. Creația lui Stamate este una a imediatului, a nemijlocitului, aceasta pentru că, hipersensibil, simte frisoane estetice care duc la un preaplin sentimental convertit în expresie poetică. Deziluziile trăite – în termeni cioranieni – „pe culmile disperării” le preschimbă nu în silogisme, ci în stihurile amărăciunii cu încrederea spășită a unuia care, după vorbele sale, este un dezamăgit nativ (…) Moartea este una dintre fixațiile poetului, care trece ca un navetist la modul artistic râul Styx cu naturalețea cu care traversează fluviul la suburbia Tudor Vladimirescu. Bacovian al zilelor noastre, Stamate lămurește: Cine este Moartea? Este ea o entitate sau doar o trecere inevitabilă spre necunoscut? Unii o văd ca pe o femeie care primește cele mai multe flori, ca un omagiu adus trecutului. Ea nu face alegeri sau filozofie, ea doar vine și ne ia, ne duce în lumea ei misterioasă.Moartea poate lua multe forme în mințile noastre. Poetul, o percepe ca pe o „așteptare” sau o înfrumusețează în versuri, dar în cele din urmă, rămâne insesizabilă și neînțeleasă (Revista online de cultură Regal Literar)(…) De ce scrie Stamate? În scop cumva curativ, singur o spune în Regal Literar: De ce scriu? O fac pentru a-mi îngropa trecutul, remușcările, poverile neghioabe iar cel mai important, pentru a elimina ura înconjurătoare ce-mi seacă sufletul…Caut o împăcare cu mine la momentul regăsirii adevărate!
Foarte plăcut impresionat de noul volum „Poezii”, scriitorul Nicolae Ariton spunea: „Până la momentul lansării volumului „Poezii” a foarte tânărului poet Constantin Stamate, știam că acesta este unul din cei mai talentați poeți din tânăra generație tulceană. După lecturarea celor 121 de poeme cuprinse în volum, trebuie să rectific cele afirmate mai devreme și să afirm cu tărie că este CEL MAI TALENTAT poet al generației sale tulcene și că trebuie să-și schimbe apelativul Costel, pe care îl folosesc colegii și prietenii săi, în Constantin cel Mare, stihuitor dunărean de tristeți tulcene”.
La autografe!
Una dintre cele 121 de poezii citită de autor
De succes evenimentul cultural de sâmbătă seara de la Casa Avramide, desigur, cu aportul artiștilor de la Asociația Divas care au încheiat o minunată seară de poezie și muzică. Acum și noi, nu doar Divas are „cel Mare”. Ei au Paul cel Mare- tenor! Noi avem Constantin Cel Mare- poet!
Felicitări organizatorilor!
Felicitări prof. Petru Șolcă, cel care a pus umărul la descoperirea și lansarea acestui talent literar!
N.A.
