Ecouri/La Măruță-29 ianuarie 2018
Departe de casă,la patru ore de mers cu autocarul după trezirea cu noaptea în cap, fetele și băieții de la Ansamblul artistic profesionist „Baladele Deltei” din Tulcea nu erau deloc în apele lor când au ajuns în curtea ProTV. După zeci de întrebări puse unul altuia „a sunat?”,”a trimis un SMS?”, ei au intrat în pântecele atoate-mistuitor al studioului, supunându-se ca mieii la tăiere „procedurilor” casei, fiind preluați spre „prelucrare industrială” de staff-ul lui Măruță.”Acum strigati!”,”Acum tăceți!” și tot cam așa sunau dispozițiile de platou.”…trei…doi…unu” au fost ultimele cuvinte ale regizorului înaintea intrării în emisiune și a devenit clar, pentru toată lumea, că Ștefan Coman, coregraful trupei și directorul Ansamblului nu va mai veni, spre a le fi alături! Moralul fâlfâia pleoștit, ca un drapel în bernă, în timp ce directorul Ansamblului folcloric „Maria Tănase” din Craiova, doamna Niculina Stoican, cu aerul agresiv și zgârietor al unei diriginte, profesoară de matematică la bază, striga strident, cu aplomb și fără a admite replică, de ce „ai ei” trebuie să câștige! „Dom’le!” Ansamblul tulcean s-a înviorat puțin atunci când fiecare dintre participanți a fost invitat să-și facă singur galerie și, în ciuda sunetelor înalte ale Niculinei Stoican, în platou a răsunat biruitor „TULCEA!TULCEA!”, scandat cu disperare, acoperind binișor „DOLIU’! DOLIU’!” cel scandat cu siguranță de sine. Apoi, ceva ce nu era în program și nici în desfășurătorul emisiunii s-a întâmplat pe nepusă masă, ceva hotărâtor, cam ca ploaia necontenită de la Waterlo, care a împiedicat manevrele artileriei franceze, sau ca firul curcubeului apărut deasupra Bucureștilor la vizita lui Clinton, după intrarea în NATO: din culise, printre picioarele veșnic agitate ale celor de la tehnic care nu apar niciodată în emisiune, a răsărit un fel de clăpar cenușiu-sur, din plastic rigid, suspendat la orizontală cam la 50 cm de podea, insinuându-se spre ansamblul tulcean, rămas înmărmurit! La celălalt capăt al clăparului s-a dovedit, în câteva secunde, că se găsea chiar Ștefan Coman, proaspăt și special ieșit din spital după intervenția chirurgicală la „ortopedie”, cel care nu mai era deja așteptat de tulceni, astfel încât apariția sa în platou a echivalat, literalmente, cu o minune. Și dă-i plâns, și dă-i smiorcăială, și dă-i suspine! Dacă eu aș fi fost (ferească Dumnezeu, totuși) Niculina Stoican, aș fi înțeles că pentru Dolj atunci s-a terminat, cu certitudine, totul! Poate a înțeles, poate nu, nu știm cu siguranță, cert este că s-a mai zbătut puțin cu „puiul ascuns în pâine”, cu „jumări ascunse în pâine”, cu „zaibăr” etc, însă „armata” tulceană refăcuse deja, cu rapiditate și precizie, careul în jurul comandantului, pusese deja artileria în față și retrăsese cavaleria în spate, pentru asaltul final. Asalt care, cu impetuozitate și fără a admite împotrivire, s-a și produs. Ce să mai spunem, vorba poetului nostru național, „peste-un ceas păgânătatea e ca pleava vânturată”! Voturile primite de Baladele Deltei au reprezentat 63% din totalul celor exprimate, în timp ce restul au revenit oamenilor Niculinei! Niculina care, precum un”pui ascuns în pâine”, a dispărut în trombă din curtea ProTV, într-un Lexus condus nervos, lăsându-și ansamblul să bâjbâie după autocar.
Acesta a fost Cuprinsul micii noastre compuneri. Respectând tipicul, vom recurge la tipicătiile școlare, de când eram noi elevi și vom continua cu Încheiere: vai, ce frumos a fost în vacanță!
P.S. Și când te gândești că unii încep din nou școala cu „profesoara” Niculina Stoican, parcă te ia, așa, cu rău de la lingurică!
D.A.
