La Tulcea, protestele au intrat, oficial, în era minimalismului. Sub 50 de protestanți s-au adunat astăzi la prânz la un miting public în fața clădirii Consiliului Județean în loc de Primăria municipiului, aflată la doi pași, și împotriva căreia era, de fapt, îndreptată furia oamenilor. Mitingul de la prânz, anunțat cu ambiții mari și vise de Piață Civică plină ochi, s-a transformat într-un exercițiu de imaginație. Organizatorii au mizat pe o mobilizare masivă care să zguduie administrația locală, dar nu a fost să fie.
Strategia a fost interesantă încă de la început: protest împotriva Primăriei, dar organizat în fața Consiliului Județean. Un fel de „batem șaua să priceapă iapa”, doar că nici șaua nu era acolo, nici iapa nu părea impresionată. Poate a fost o alegere simbolică, sau, poate doar GPS-ul revoltei a recalculat ruta.
Revendicările? Pe bucăți de carton cu lozinci scrise de organizatori: „Voi stați la căldură/Tulcea îndură”, „DE-MI-SI-A/Tulcea nu te vrea”, „Ilie nu uitra/Tulcea nu-i comuna ta”, „Nu stați la balcoane/Că murim de foame”, „Să vă fie frică/Tulcea se ridică” etc. Ambițioase, diverse, generoase: de la desființarea Energotermului până la gropile din asfalt, abuzurile primarului și oamenilor lui, la taxele și impozitele mărite. Practic, un meniu complet de nemulțumiri, din care fiecare participant putea alege ce-l doare mai tare. Energotermul, această fostă vedetă a bugetului local, mâncătoare de sume uriașe din banii tulcenilor, a fost prezentat ca victimă a administrației. În realitate, pentru cei mai mulți tulceni, dispariția lui a însemnat mai degrabă o gură de aer decât o tragedie. Da, au existat oameni afectați, dar aceștia au primit compensații pentru soluții alternative.
Momentul culminant al protestului a fost, probabil, finalul: după o oră și ceva, protestatarii au decis să se retragă acasă, deși aveau aprobare pentru șase ore “să dea jos primarul”. Aici apare și întrebarea legitimă: a fost acest protest despre nemulțumirile reale ale oamenilor, sau despre altceva? Pentru că atunci când chemi orașul în stradă și vine… o scară de bloc mai timidă, poate problema nu e la public, ci la mesaj. Sau la intenții. Iar pentru organizatori, poate e momentul unei reflecții sincere: dacă vrei să umpli o piață, trebuie mai întâi să convingi oamenii că merită să iasă din casă.
N.A.
