Scurt istoric al prezenței germane la Malcoci
Biserica germană din Malcoci a fost construită în anul 1880 de o comunitate de germani alsacieni veniți în această zonă în perioada 1843-1861. Nu veneau direct din Germania, ci din vreo 10 sate catolice din guvernământul Cherson-Rusia. Regiunea era, pe atunci, plină de păduri. Oamenii trebuiau să taie pădurile, pentru a putea avea teren arabil și loc de casă. Cât curăța fiecare, era proprietatea sa. La început, își obțineau veniturile din lemnul provenit din defrișări, până s-au apucat de agricultură. Au devenit agricultori pricepuți, implicit înstăriți, care se ocupau cu creșterea vitelor și producerea unui unt de calitate deosebită. Strămoșii multora dintre ei veniseră din Alsacia în Rusia, așa că mulți dintre ei aveau pașaport francez. Au devenit supuși turci, pentru o vreme. În 1847, în Malcoci trăiau 28 de familii de șvabi, cu 134 de suflete, dar până în 1861, au venit și alte familii, care s-au înmulțit, așa încât, la 1906, comunitatea germană de aici număra 135 de familii cu 784 de suflete, iar în 1916, erau 182 de familii cu 1.000 de suflete. După încorporarea Dobrogei, guvernul român a stabilit o nouă regulă de împărțire a pământului, în 1882. Fiecare cap de familie, de peste 30 de ani, a primit 10 ha, ceilalți, precum și fii născuți ulterior, nu au primit nimic. Din cauza aceasta, mai multe familii au părăsit satul și țara, plecând în America sau așezându-se în colonii mai recente ale Dobrogei.
După o perioadă de creștere economică a comunității de aici, în 1940, marea majoritate a nemților a părăsit satul, plecând în Germania. O parte dintre aceste familii au revenit aici după război, dar în perioada comunismului au plecat mai toți, din nou, în Germania. În amintirile sale, episcopul de atunci, Netzhammer, spune că prima celebrare a mirului în satul Malcoci, ce a avut loc într-o zi de vineri a anului 1906 (18 mai 1906), a prilejuit ”un eveniment culinar unic”. Preotul Alois Gonska, parohul din Malcoci, a acordat membrilor parohiei o dispensă de la porunca abstinenței, servindu-le oaspeților preparate din pește de o bogăție și varietate nemaiîntâlnite, de la caviar, pește uscat și afumat, la ciorbă și platouri de pește înăbușit, prăjit și făcut la grătar. Meniul a fost pregătit de pescarul principal al satului, care a fost, pentru o zi și bucătar-șef. Spre sfârșitul primului război mondial, în 1918, când același episcop vizita Tulcea, un oraș părasit de mai mult de jumătate din populație, urmare războiului , cu străzi brăzdate de tranșee și case distruse, cei din Malcoci îi trimiteau în întâmpinarea episcopului pe cei mai voinici flăcăi de vârsta cătăniei, cu cei mai frumoși cai. Deoarece ca și acum, biserica din Malcoci devenise neutilizabilă, atunci din cauza tirurilor la care fusese expusă, acum din cauza nepăsarii, ceremonia religioasă a confirmării a avut loc la școală.
Acestea sunt mărturii ale existenței unei comunități sănătoase, vii, puternice, ce a dispărut, aproape inexplicabil, în mai puțin de un secol. Ea a lăsat în urmă o biserică încercată de vremuri, ce străjuiește, tristă și singuratecă, într-un sat demult părăsit de germani. Sfânta Liturghie se celebrează acum, ca și atunci, după primul război mondial, în clădirea fostei parohii, pentru cei câțiva credincioși romano-catolici de aici. Este de datoria noastră să restaurăm această biserică, una dintre cele mai frumoase clădiri din spațiul rural tulcean și, de aceea, de săptămâna viitoare, vom declanșa o campanie de strângere de fonduri pentru consolidarea ei, în paralel cu acțiunea de clasare a clădirii pe lista monumentelor istorice. Sperăm să fiți, câți mai mulți, alături de noi, în acest demers de readucere în atenția comunităților locale a adevăratelor valori, arhitectonice și nu numai. (Texte din ”Parohia Malcoci «Sfântul Gheorghe»”, de Preot Julius Hering și din ”Parohia Romano—Catolică «Sfântul Mihail Arhanghelul»”, un proiect SIGNIS România).
Demersuri pentru clasarea clădirii în categoria monumentelor istorice
Octavian Motoc: „M-am implicat, împreună cu părintele paroh Marcel Lungeanu, de la Biserica Catolică Tulcea, cu Iulian Vizauer, directorul Direcției Județene pentru Cultură, cu Ion Dănilă, primarul comunei Nufăru și arhitectul german Sebastian Szaktilla, în demersurile de restaurare a acestui monument emblematic. După demersuri nereușite ale arhitectului Szaktilla la Ministerul Culturii din Germania, actualmente așteptăm clasarea clădirii în categoria monumentelor istorice, pentru a putea beneficia de fonduri europene pentru restaurare. Ca urmare a eforturilor domnului director Iulian Vizauer, pe 24.12. 2019, a fost declanșată procedura de clasare, care va dura maximum 12 luni. După aceea, fie din banii ITI pe actuala perioadă de programare, fie din perioada următoare de programare, 2021-2027, vom atrage sumele necesare pentru această lucrare de restaurare. Amintesc faptul că, în urma audienței la care am fost primiți, eu și Sebastioan Szaktilla, de către Înalt Prea-Sfinția Sa Episcopul Ioan Robu, conducătorul Arhidiecezei de București a Bisericii Catolice, am reușit să aducem în contul Parohiei Catolice Tulcea, proprietarul bisericii din Malcoci, echivalentul în lei a 25.000 de euro, cu care s-a realizat proiectarea lucrării” – spune Motoc.
+ There are no comments
Add yours