Încă se întreabă mulți cum reușește edilul de Luncavița să aducă mormane de bani europeni în comuna lui și proiectele ies, continuu, pe bandă rulantă. Adversarii politici l-au numit „micul Napoleon”, aluzie doar la statură. Într-adevăr, mic, dar gospodar de nota 10. Și un bun lider. Secretul reușitelor lui Ștefan Ilie, la comuna lui, stă în echipa de proiecte pe care o conduce fratele său, Marian Ilie, dintr-un scaun cu rotile.El este creierul unei echipe de 5 tineri care „face minuni”, care gândește proiecte și aduce bani europeni la comună. Ilie Ștefan doar le dă tema și pleacă; pleacă dar și urmărește tema dată. Am stat de vorbă cu omul care aduce mormanele de euro în comuna Luncavița, despre munca sa, poate se molipsesc și alții din administrația publică locală.
„Toată treaba ține de o echipă, de o strategie, de un plan pe care să-l urmărești”
Rep: Cum faceți voi aici de reușiți cu proiectele și alții, din alte comunități, nu?
Marian Ilie: Primarul vine cu idei, idei care apar sub forma unor mail-uri prin care poate să ne tragă la răspundere dacă nu ne încadrăm în termen și atunci apare responsabilitatea fiecăruia din echipa de proiecte. Suntem 5, dar cu siguranță depindem și de cel de la registrul agricol, de la urbanism, de la starea civilă, din toate sectoarele, pentru că avem nevoie de informații. Sigur, sunt și cazuri când nu ne intră un proiect la finanțare, ideea este să perseverezi și să dorești să depui din nou; faci un proiect mai bun, înveți din greșeli și am învățat foarte multe din greșeli. În ultima perioadă suntem pe proiecte educaționale, pentru că observăm că suferim la acest capitol. Din ce în ce mai puțină resursă de muncă 
la nivel local, regional și dacă nu ne gândim pe termen lung și să investim în educație, atunci apar probleme. Dacă investim în educație avem șansa ca peste 15-20 de ani să apară persoane care să fie mai bune ca noi și care să continue ceea ce astăzi pare că noi punem o temelie.Până acum 10 ani nu existau proiecte de investiții cu fonduri europene, mai ales. Avem un Cămin cultural, să zicem. Anul acesta a apărut o linie de finanțare pentru a facilita accesul la un Cămin cultural, prin urmare, anul acesta depunem un proiect de a revitaliza parcul din fața Căminului. Reușind să facem parcul, reușim să facem alei pietonale către acest lăcaș de cultură și tot așa se leagă unele de altele. La fel și la pescari, pentru că se pot crea alternative la peștele tot mai puțin, investind în turism. Eu am o pensiune din fonduri europene și nu de puține ori am plimbat turiști cu barca. Acum, pescarii pot vedea că se poate câștiga și din alte activități care țin, de fapt, tot de meseria lor, pe apă.
Rep: Câți bani europeni ați adus până acum în Luncavița?
M.I.: Sunt foarte multe milioane de euro care au intrat la comună, dar știu sigur că am calculat recent și avem semnate contracte de finanțare de 18 milioane de euro din proiectele depuse de anul trecut și anul acesta. Semnate. Mai suntem în așteptare pentru 3 proiecte dar, în același timp, mai lucrăm și la depunerea altora. Luna aceasta (mai) am depus 3 proiecte pe programe transfrontaliere. Suntem în anul Centenarului și încercăm posibilități de finanțare prin programe transfrontaliere europene România-Ucraina și deja am depus 3 proiecte: unul ține de tradiții, unul pe partea educațională și unul de drumul cetăților. Încercăm să mai depunem încă 2 proiecte, unul pentru un muzeu, futurist ca să zic așa, în care vor fi proiectate obiecte vechi din toate muzeele lumii, bogăția înaintașilor noștri care ne-au lăsat-o ca patrimoniu cultural. Avem multe proiecte, multe idei, mult de lucru.
Rep: Voi, echipa, ați adus atâția bani. În ce s-au materializat?
M.I.: În infrastructura de bază, fiindcă de acolo trebuie început. Omul este mulțumit dacă are curățenie pe străzi, dacă are apă și canalizare. Și de aici putem atrage și investitori, de aici atragem și bunăstare iar apoi, ușor-ușor putem să lucrăm la estetic. În Luncavița avem 100% conexiune la apă potabilă și avem depus un proiect care a obținut finanțare pentru 5 puțuri de rezervă apă pentru comună. Aproape toată lumea are canalizare și ne obligă legislația europeană pentru a reduce poluarea la pânza freatică. Avem în Luncavița în asfaltare 3,6 km de străzi și semnate contracte de finanțare pentru aproape 40 km în Luncavița și Rachelu. Practic, în 4 ani, 95% din comună ar trebui să aibă asfalt. Noi, la echipa de proiecte, gândim, scriem, pentru cum va arăta comuna peste 5 ani.
Rep: Care este partea voastră de cofinanțare la atâtea proiecte?
M.I.: Contribuția proprie la proiectele noastre este între 0 și 10% pe toate liniile de finanțare, iar uneori avem impresia că ne vom bloca, pentru că având atât de multe proiecte, acei 10% nu ne-ar ajunge. Avem însă și instrumente și toată lumea ar trebui să înțeleagă acest lucru că sunt instrumente prin care să obținem scrisori de garanție bancară, un credit, fiindcă decât să renunți la un proiect mai bine faci un credit, iar acel proiect implementat va aduce bunăstare întregii comunități.
Rep: Până la urmă minunea de la Luncavița este de fapt muncă…
M.I.: Nu-i nicio minune, este vorba de muncă. Așa cred că ar trebui să fie peste tot pentru că noi suntem plătiți să facem treaba asta, să ne îndeplinim sarcini de serviciu. Problema e că sunt foarte multe primării unde personalul nu face treabă. Este ciudat să ai o comună vecină și să nu poți să-ți imaginezi un proiect în parteneriat, este ciudat să ai o zonă, o regiune, în care să nu legi niște proiecte de strategie comună, este ciudat să vezi în media proiecte neduse la capăt sau proiecte aprobate ,dar neimplementate. Eu sunt managerul echipei de proiecte. Primarul ne cere iar noi trebuie să rezolvăm. Nu știu dacă este un bun manager, dar lider cu siguranță este fiindcă are cerințe extraordinar de multe și nu știu cum face dar le duce la capăt. Și, ca o concluzie: dacă muncești, sigur ajungi la succes.
Nicolae Adămiță
