Caraman a fost programat în seara a doua a Festivalului de Carte Danubius. Al doilea ca audiență de public, după preotul Necula, la care lumea a dat buluc în prima seară și nu cred că pentru “bestseller-ul” părintelui cât pentru prezența PS Visarion acolo. Părerea mea!
Ștefan Caraman a avut și el curtea Casei Avramide plină. Altfel, lume bună, iubitori de carte, iubitori de Caraman, destui/destule liberale. Mă așteptam la puhoi de femei și câțiva bărbați, acolo, pierduți printre ele, femei curioase despre Scrisori către Rita, altfel decât au citit zilnic frânturi de pe facebook, ceva spuse și povestite chiar de autor, chestii, socoteli.Pretext de discuție, am căutat aiurea să dau una-două postări de-ale lui marca “Scrisori către Rita”. Am prins una, postată alaltăieri: “Ce facem noaptea asta, m-a întrebat. Nu știu, sex, apoi dormim și ne închipuim că ne-am reîncarnat: tu în mine și eu în tine” SCR. Autorul “scrisorilor”, cât se poate spune să fim serioși, descrie senzații, fantezii sexuale, trăiri, imagini și imaginări, discuții de dormitor în fragmente postate aproape zilnic pe pagina sa de facebook, realmente savurate de cititoarele lui, după like-urile acordate. Mă așteptam ca autorul Scrisorilor către Rita, să fie bombardat cu întrebări din partea doamnelor eliberate de prejudecăți, să dea niște explicații, să dezvolte. Nimic.
De fapt, care este misterul cu „Scrisori către Rita”. Stefan Caraman s-a “autosesizat” în dialogul cu fanii și a povestit. “Am început să scriu pe un blog, în 2008-2009 era mare nebunie cu blogosfera, toată lumea avea blog. La un moment dat aveam vreo 200 de comentarii pe postare și tot la un moment dat a apărut o persoană, femeie, care avea și ea un blog și scria pe bune ce i s-a întâmplat. Era studentă la Medicină, iubitul ei tocmai o părăsise pentru prietena ei cea mai bună. Și el, nea Costică, mai era și bolnav de cancer. Femeia avea un talent fabulos, i-am zis să scrie, să publice, ea trăia niște lucruri stresante, cred că o motiva, avea talent, avea un stil. O chema Alina, nu Rita. Avea pe copertă o tânără cu un cățel, asta mi-a plăcut foarte mult. La un moment dat acest nea Costică a murit și Alina a dispărut. După aceea a apărut prietenul ei și i-am spus că vreau s-o cunosc, s-o văd, să vină la lansarea cărții la Muzeul Țăranului Român. Nu a venit. Mi-a zis că este acum doctor undeva la țară, prin zona Argeș, dar persoana există, scria atât de bine, dar nu faptul că scria bine cât ceea ce trăia era foarte interesant. Pentru un scriitor e mană cerească să întâlnești astfel de persoană”- spunea Caraman Ștefan, la lansarea cărților sale.
Premiat de UNITER, jucat în țară, în străinătate. La Tulcea NU
Nu sunt calificat să dau calificativ scriitorului și dramaturgului Ștefan Caraman.Sunt prea “mic”, suntem doar prieteni, dacă și el consideră asta. Un lucru, totuși, nu înțeleg. Premiat de UNITER, cu notorietate ca dramaturg prin piesele jucate în țară și în străinătate, jde cărți scrise. Refuzat la Teatrul Jean Bart, acasă, la Tulcea. Cum dracu vine asta, nu înțeleg!
N.A.
