Pod peste Dunăre la Isaccea?/ Strana lor arde și babușka se piaptănă
Ani de zile s-a discutat despre o trecere cu bacul între Isaccea și Orlovka. Și s-a făcut acest Punct de Trecere Frontieră. Se discută astăzi tot mai intens în media despre un posibil pod peste Dunăre la Isaccea, la cererea vecinilor ucraineni. Au dreptate: trecerea cu bacul este anevoioasă, ineficientă, în condițiile unui trafic rutier în creștere. Dar are sens ca Ucraina, aflată în război în 2025, să investească în planuri ambițioase precum construirea unui pod?
Proiectul podului nu e absurd sau irealist, ci parte dintr-un efort strategic de reconstrucție, integrare europeană și modernizare. Ucraina, deși în război, are tot interesul să investească în infrastructura de frontieră. România ar câștiga și ea dintr-un asemenea proiect, prin dezvoltarea Dobrogei, întărirea rolului de hub estic UE și diversificarea rutelor comerciale.
Regiunea Odesa, foarte importantă. Odesa e singura ieșire maritimă majoră a Ucrainei, iar legătura sa cu Europa e vitală pentru comerț, exporturi agricole și mobilitate militară. Dunărea este folosită deja intens ca rută alternativă pentru exporturi, mai ales în contextul blocadei sau riscurilor din porturile maritime. Podul, însă, ar întări conectivitatea directă între Ucraina și Uniunea Europeană, fără a depinde de infrastructura feroviară sau portuară vulnerabilă.
Punctul de trecere Isaccea–Orlovka e funcțional (feribot), dar ineficient și vulnerabil. Un pod permanent ar reduce timpii de tranzit și ar asigura o rută sigură, indiferent de vreme, conflict sau probleme tehnice. Dar pe undeva, totuși, este legitim scepticismul enunțat prin mixul de expresie „Strana arde și babușka se piaptănă”, adică nu e momentul acum pentru poduri, ci pentru supraviețuire. Or, cum se vede, Ucraina nici nu se gândește să piardă războiul și lucrează cu două viteze: apărarea imediată și reconstrucția pe termen mediu-lung, proiectul podului fiind prins ca parte din reconstrucția strategică a infrastructurii.
De unde bani în plin război? Finanțarea, cică, va veni aproape sigur din fonduri europene, americane sau BEI. Însă reuniunile bilaterale și formarea grupului de lucru nu înseamnă că podul va fi gata în 2026. Vorbim aici de studii de fezabilitate, proiectare și negocieri care pot dura ani. Și nu este exclus ca proiectul să fie amânat sau reevaluat dacă situația de pe front se agravează major.
Așadar, proiect viabil ăsta cu podul pe la Isaccea? Poate da! Poate nu! Va depinde totul de cum evoluează frontul în sudul Ucrainei în 2025–2026. Proiectul e un pariu pe viitor.
N.A.
Da, e pariu ptr viitor.
Ar fi fost bine sa se gandeasca la el, imediat dupa ocuparea pen Crimea.
Daca tot va aproba UE buget de 3.5 % ptr aparare plus 1.5% in infrastructura cu utilizare duala (poduri, porturi, aeroporturi), poate incepem sa ne gandim la o legatura cu pod de sosea si CF peste Dunare, spre Ucraina.
Cu finantare UE sau alta solutie.
Ar fi singura sansa de revitalizare ptr linia ferata spre Medgidia.