Situația din Lotizare,  un caz clasic de tensiune între trecut și prezent

Cartierul Lotizare din Tulcea are o poveste care reflectă într-un fel spiritul de solidaritate al administrației locale de după anii ’90. Un teren viran, fără infrastructură, lângă combinatul de Alumină, a fost împărțit în loturi și concesionat tinerilor tulceni la prețuri simbolice, uneori 1 leu pe an, pentru a-i ajuta să-și construiască un viitor. Un demers care a funcționat, dând astfel naștere unui cartier cu peste 300 de case, dotat astăzi cu utilități, instituții, spații comerciale și acces facil la arterele orașului.

Zona s-a dezvoltat, dar cine a plătit? Transformarea dintr-un maidan într-o zonă prosperă nu a fost exclusiv rezultatul eforturilor private. Datele prezentate de Primărie arată investiții publice semnificative: 12 milioane lei pentru străzi, 6 milioane pentru canalizare, 4 milioane pentru apă, 1 milion pentru iluminat public, 200.000 lei pentru facilități pentru copii, 32 de milioane pentru o creșă în construcție. Total: peste 55 milioane lei investiți din fonduri publice, adică banii tuturor tulcenilor.

Situația actuală a redevențelor. Astăzi, 247 dintre cele aproximativ 336 de contracte de concesiune din cartier Lotizare plătesc sub 100 lei/an redevență. Doar 24 contracte depășesc 1.000 lei/an. Asta în contextul în care valoarea imobiliară a zonei a crescut substanțial.

Hotărârea Consiliului Local nr. 48/ februarie 2025 propune un nou nivel de redevență: 1,02 lei/mp/lună, ceea ce înseamnă circa 300 lei/lună pentru un lot standard de 300 mp.

Acum, păreri și păreri. Primăria zice că: Actualizarea redevențelor este firească după 20–30 de ani de prețuri simbolice. Că noile sume nu sunt „exagerate” – între 200 și 300 lei/lună – rezonabile pentru un teren urban, iar banii astfel colectați pot fi investiți în alte cartiere ale orașului. De asemenea, că există posibilitatea de negociere directă, iar în unele cazuri s-au obținut redevențe chiar mai mici (2.000 lei/an). Locatarii din Lotizare sunt nemulțumiți: O parte din cetățeni consideră că aceste creșteri sunt bruște și împovărătoare. Ei invocă promisiunea inițială de sprijin pentru tineri și faptul că și-au asumat costurile construcției în vremuri dificile. Unii contestă lipsa unei consultări reale și se tem că vor urma și alte scumpiri (impozite, taxe etc.). Destui au devenit „lotizari” în timp, cumpărând aici case la prețul de piață. Alții, și nu sunt puțini, au ales calea instanței de judecată.

Cine are dreptate? Primăria are dreptate pe fond. Nu mai vorbin acum despre o zonă subdezvoltată, ci despre una urbanizată complet, conectată și modernă. De asemenea, actualizarea redevențelor este justificată economic, în spiritul echității față de alți cetățeni care plătesc prețuri de piață pentru terenuri comparabile. Iar sprijinul oferit a fost generos, dar limitat în timp, nu un drept perpetuu. De cealaltă parte, cetățenii au și ei dreptate, procedurală și emoțională. Măsura a fost percepută ca fiind impusă fără consultare amplă, iar comunicarea insuficientă a generat frustrare. Este legitimă o emoție de revoltă când un ajutor devine o obligație nouă, chiar dacă rațional justificată. Unii locatari chiar au contribuit prin forțe proprii la aducerea utilităților și infrastructurii în cartier.

Situația din Lotizare este un caz clasic de tensiune între trecut și prezent. Este corect ca Primăria să ceară o contribuție echitabilă din partea celor care beneficiază de infrastructura publică și este foarte important ca această tranziție să se facă cu respect, comunicare și opțiuni flexibile. Oamenii trebuie să accepte că dezvoltarea urbană implică costuri distribuite echitabil și că alegerea corectă este să te implici în dialog, nu doar în protest. În fine, adevărul nu este nici alb, nici negru. Cetățenii au dreptul la explicații și la tranziții suportabile, dar și Primăria are datoria să administreze just resursele orașului. Este momentul unui compromis echitabil, pentru ca și alte cartiere să aibă șansa pe care a avut-o Lotizarea.

N.A.