La Măcin, politica locală a ieșit din zona compromisurilor tăcute și a intrat direct în cea a confruntării deschise. Ședința „de îndată” a Consiliului Local, convocată pentru astăzi sub pretextul măsurilor de austeritate, a devenit de fapt scena unei rupturi politice și administrative care mocnea de luni bune.
Primarul Mihai Duțu (PSD) a încercat să promoveze o reorganizare a aparatului de specialitate care, dincolo de formulări tehnice și documente stufoase, pare mai degrabă o cosmetizare decât o reformă reală. Într-un context în care cetățenii resimt presiunea economică și cer eficiență administrativă, astfel de „restructurări de formă” nu mai conving pe nimeni.
Lovitura decisivă a venit însă din Consiliul local orășenesc. Amendamentul propus de consilierii PNL, vizând desființarea posturilor de administrator public și consilier personal, a trecut nu printr-o mobilizare spectaculoasă a opoziției, ci prin absența majorității (PSD+POT) care îl susține pe primar. Faptul că doar 3 din cei 8 consilieri PSD și POT au fost prezenți nu este doar o problemă de disciplină politică, ci un semnal clar de dezagregare a unei echipe care, cel puțin teoretic, ar fi trebuit să funcționeze unitar.
Mai grav este că această situație validează o acuzație tot mai des auzită în oraș: ruptura dintre promisiuni și realitate. În campania electorală, Mihai Duțu promitea sus și tare desființarea postului de administrator public. După câștigarea alegerilor, nu doar că postul a fost păstrat (ocupat de Mihai Barbato), dar au fost ocupate și alte funcții care anterior erau vacante, precum cele de consilier personal (Ionel Zamfir) și șef al poliției locale (Costel Lungu). În ochii cetățenilor, asta nu arată ca dezvoltare instituțională, ci ca extindere a unei rețele de influență.
Rezultatul votului din Consiliul local nu este doar o înfrângere administrativă pentru primar, ci una simbolică. Este momentul în care controlul asupra aparatului propriu începe să-i scape printre degete. Iar într-o administrație locală, pierderea controlului politic asupra organigramei echivalează cu pierderea direcției.
Pe acest fond tensionat, inițiativa cetățenească de organizare a unui referendum pentru demiterea primarului capătă o greutate reală. Nu mai este doar o formă de protest, ci devine o opțiune concretă. Faptul că mai sunt de strâns doar 218 semnături din totalul de 2.118 necesare, indică nu doar mobilizare, ci și o acumulare de nemulțumiri care a depășit faza discuțiilor de culise. Într-o lună de zile- zic inițiatorii strîngerii de semnături- documentația necesară declanșării referendumului pentru demiterea primarului de Măcin va fi pe masa prefectului.
Ceea ce se întâmplă la Măcin nu este, desigur, un cutremur național. Dar este un studiu de caz relevant pentru o problemă mai largă: lipsa de coerență între discursul politic și acțiunea administrativă.
N.A.
