Ședința Consiliului Județean Tulcea, de ieri, la punctul „Diverse”, a scos din nou la suprafață una dintre cele mai sensibile și persistente probleme ale județului: criza acută de medici de la Spitalul Județean de Urgență Tulcea. Faptul că 6 din cele 8 puncte ale ordinii de zi au vizat exclusiv problematica locuințelor pentru medici, contractele de închiriere, listele de priorități și stimulentele financiare arată clar un lucru: administrația județeană, dar mai recent și cea municipală, sunt concentrate aproape obsesiv pe atragerea personalului medical. Însuși managerul spitalului recunoaște: „Cea mai dificilă îndatorire este recrutarea medicilor în specialități deficitare – ATI, cardiologie, neurologie, pediatrie, ORL și neonatologie, problemă accentuată de lipsa specialiștilor la nivel național și de reticența de a lucra în zone considerate defavorizate”- afirma dr. Tudor Năstăsescu într-un interviu.
Marius Tudorie a pus degetul pe o rană, aparent nevindecabilă. Intervenția consilierului județean Marius Tudorie (AUR) a pus degetul pe rană. Prima întrebare, legată de timpul de așteptare la UPU pentru pacienții non-cod roșu, reflectă o realitate cunoscută de tot mai mulți tulceni. Așteptări de 6–8 ore, sau chiar mai mult, au devenit aproape o normalitate. Cazul extrem al unei persoane venite din Delta Dunării care ar fi așteptat aproximativ 24 de ore pentru o consultație nu este doar o excepție nefericită, ci un semnal de alarmă. Într-un județ cu distanțe mari, acces dificil și comunități izolate, UPU ar trebui să fie un punct de siguranță, nu un test de rezistență fizică și psihică.
Răspunsurile oferite de reprezentanții spitalului s-au axat pe lipsa de 
personal, organigrame incomplete și dificultatea atragerii de medici. Toate reale, toate cunoscute. Dar lipsa unei strategii clare de reducere a timpilor de așteptare rămâne o problemă nerezolvată și insuficient explicată public. A doua întrebare a consilierului Marius Tudorie, legată de lipsa unui medic pediatru permanent la UPU, readuce în discuție o vulnerabilitate gravă. Este o problemă semnalată de peste 15–20 de ani, inclusiv în mass-media, și care nici până astăzi nu și-a găsit o rezolvare. În afara programului 8:00–16:00, în weekend-uri și de sărbători legale, copiii care ajung la UPU Tulcea sunt adesea trimiși cu ambulanța la Constanța sau Galați. Pentru un copil aflat într-o urgență medicală, aceste zeci sau sute de kilometri pot face diferența dintre un incident gestionabil și o tragedie. În mod legitim, părinții se întreabă: cum este posibil ca un Spital Județean de Urgență să nu poată asigura permanent pediatrie de urgență?
200 milioane de euro investiți… și lipsa resursei umane. Paradoxul Spitalului Județean Tulcea este evident: investiție majoră de peste 200 de milioane de euro în reabilitarea, modernizarea și extinderea unității, cu aparatură medicală de ultimă generație, dar… fără medici suficienți pentru a o folosi. Refuzul Facultății de Medicină din Constanța de a colabora fie și cu rezidenți la Tulcea, invocat de conducerea spitalului, ridică alte semne de întrebare. Ce nu funcționează în relația instituțională? Ce nu este atractiv pentru tinerii medici? Și, mai ales, ce s-a încercat concret până acum și de ce nu a dat rezultate?
Horia Teodorescu a cerut explicații în scris. Solicitarea președintelui 
Consiliului Județean ca în termen de două luni să fie prezentat din partea SJT un raport detaliat privind resursa umană medicală este, poate, cel mai important rezultat al acestei ședințe. Tulcenii așteaptă răspunsuri clare: câți medici au venit în ultimii 10 ani, câți au plecat și de ce, câți au rămas, ce specializări sunt critice, ce strategie reală, nu doar declarativă, există pentru viitor. Nu mai este suficient să vorbim despre locuințe, chirii și stimulente financiare fără a evalua și impactul real al acestor măsuri. Dacă ele nu produc rezultatele scontate, evident,trebuie regândite radical.
Criza medicilor de la Spitalul Județean Tulcea nu mai este doar o problemă administrativă, ci una de siguranță publică. Modernizarea clădirilor, toată aparatura ultramodernă, nu țin loc de medici, iar rapoartele nu țin loc de consultații. Ședința de ieri a arătat că problema este cunoscută, doar că acest lucru nu ajunge. Următoarele două luni vor arăta dacă există și voința, capacitatea și curajul de a o rezolva. Până atunci, tulcenii continuă să aștepte, la UPU, pe liste, și în speranța că un spital modern va deveni, în sfârșit, și unul funcțional.
N.A.
