A rămas să trimită în scris amendamentele lor cîteva ONG-uri și asociația crescătorilor de animale din Dunavățu de Jos, care a trimis câțiva reprezentanți la ședința de la Prefectură. Prefectul Dan Munteanu insistă de fiecare dată să vorbească toți cei implicați, să amendeze planul inițiat de stat cu măsuri concrete dar oricât s-a străduit domnia sa ca diverși să lase discursul academic deoparte în favoarea construcției planului de acțiune, a reușit dar cu greu. S-au auzit și lucruri interesante în ședința de miercuri. De pildă, “porumbelul” care i-a scăpat purtătorului de cuvânt al ONG-ului “SOS Caii Deltei” cu valoarea de piață a calului sălbatic, de 1000 de euro/cal. Ca arși au sărit crescătorii de animale când au auzit cu cât vând samsarii caii la abator, iar de la ei cumpără cu 200-300 de lei calul. Clar că sunt interese economice uriașe în toată această poveste fără sfârșit a cailor din Delta Dunării, de grija cărora unele ONG-uri, unii comercianți, nu mai pot. Dar de ce se insistă atât de mult cu ciparea/microciparea acestor animale? Cine își asumă calitatea de proprietar, pe baza a ce? Pentru identificare de la distanță, mai nimerită nu ar fi criodangalizarea propusă de dr. Răileanu?  În definitiv, dezbaterea de zilele trecute de la Prefectură a fost una pe “domesticirea cailor sălbatici din Delta Dunării”? atât de mult s-a perorat pe definiții,cai sălbatici, cai sălbăticiți sau cai liberi și tot nu s-a concluzionat nimic! Sigur, directorul DSVSA, dr. Mitică Tuchilă are un aport substanțial la construcția planului de acțiune în acord cu legislația animalelor domestice, pornind de la premisa că populația de cai sălbatici are, totuși, un proprietar. Dar unde sunt Colegiul Medicilor Veterinari, Asociația veterinarilor de la nivel local, cei care au rol important la identificare,  înregistrarea ecvinelor în baza națională de date. Acestora de ce nu li se cere un punct de vedere la plan? Medicii veterinari concesionari din circumscripțiile locale au cam realizat pericolul privind latura penală a proprietății abuzive, drept care nu prea mai răspund cererilor de identificare și marcare a cailor. Dr. Tuchilă dorește să domesticească acești cai prin legislația animalelor domestice. Dr. Răileanu vrea altceva: o legislație aparte pentru o categorie aparte de animale care nu sunt domestice, nici sălbatice, deci nu au un statut. Deocamdată, o resursă față de care nimeni nu are niciun drept până la o legiferare.

Dr. Ștefan Răileanu a reprezentat la dezbatere “Asociația Veterinarilor de Ecvine din România”. Punctul lui de vedere, al specialistului în cai, greu ar putea fi contrazis!

„Nu sunt de acord cu ciparea cailor din Deltă” 

“Nu înțeleg de ce DSVSA a cerut ca dezbaterile să pornească de la premise că populația de cai sălbatici are, totuși, proprietar. Lucru total eronat deoarece de-a lungul vremii nu prea mai sunt documente cum că oamenii Deltei ar fi avut cai cu sutele, ba mai mult, ar trebui să găsim adeverințe sau autorizații de pășunat care să ne ateste câțiva proprietari consacrați de cabaline pe teritoriul Deltei Dunării. Nu avem astfel de documente și, foarte curios, nici în baza de date administrate de ANZ nu regăsim acești proprietari cu istoric în această îndeletnicire. Concluzia? Pista este greșită deoarece noi ne aflăm în fața unei categorii de animale cu totul speciale, sălbăticite, sălbatice sau cum o vor denumi specialiștii, această categorie există și trebuie tratată ca o categorie unicat. De aceea tindem să credem că o legiferare trebuie făcută în această direcție și apoi trecut la o eventuală parte practică. Cred în realizarea unor studii pe fiecare UAT în parte, motivul fiind diferitele tipuri de ecosisteme și densitatea diferită a animalelor, pășunatul fiind totuși o metodă de ecologizare naturală pe care nu trebuie să o ignorăm deoarece am putea produce dezastre ecologice. Trebuie să ne gândim chiar la carnasierele sălbatice care în lipsa acestei resurse de hrană ar putea face să dispară o grămadă de alte specii sălbatice cum ar fi păsările cuibăritoare la sol de pe anumite teritorii. Nu sunt de acord cu ciparea cailor din Deltă iar variantă ar fi monitorizarea de la distanță prin criodangalizare, o metodă consacrată și folosită din cele mai vechi timpuri în zootehnie. Consider că modelul american al legislației pentru mustang s-ar fi potrivit mănușă la această situație. Înființarea unui birou de monitoring al ierbivorelor mari ar fi fost o mare realizare și pentru autorități. Este foarte bine că dl. prefect a reușit să aducă la aceeași masă atâtea autorități și sper să aibă răbdarea necesară să finalizeze echitabil problema, atât pentru viața acestor animale, cât și pentru implicațiile inspiraționale și simbolistica pe care caii Deltei o aduc cu sălbăticia lor”- a declarat în ședință dr. Ștefan Răileanu.

În sfârșit, un comerciant care aplaudă măsurile propuse de autorități!? 

A descins dintr-un Audi Q7, alb, și a intrat în ședință odată cu crescătorii de animale din zona Dranov. S-a recomandat Nicolae Godea, iubitor de animale, din M. Kogălniceanu. Cunoscut printre crescătorii de animale din Deltă. Mai vocal decât ceilalți crescători, Godea a aplaudat măsurile propuse de autorități dar i-a contrat prompt pe specialiștii veterinari care propuneau altceva. Nu-i chiar așa de complicat de înțeles unele atitudini. Cipat, animalul are date de identificare iar undeva acolo este menționat și proprietarul. Acoperire tocmai bună, printre altele, pentru tranzacții, transport etc la controlul organelor competente. Și altele, și altele care țin de asumarea proprietății, cum este înscrierea în Registrul agricol al primăriei, declarația pe propria răspundere, asumarea proprietății după semne particulare etc. Pentru astfel de măsuri aplaudau mai mulți nu doar Godea…

Herghelia văzută din elicopter

Alt punct de vedere interesant: Guvernatorul Deltei și reprezentantul Fundației ARCA, prin luările lor de cuvânt, păreau în aceeași echipă. De fapt, în același elicopter din care au reușit să numere o parte din caii Deltei Dunării.

Caii de la Letea, proprietatea lui Iliev 

Foarte bine documentat Marius Iliev, cum s-a recomandat el, purtător de cuvânt al „SOS Caii Deltei”, și în acord cu legislația europeană a oferit o lecție de lingvistică și semantică referitoare la cuvântul sălbatic, vis-a-vis de dezbaterea pe problematica sălbăticiei acestor cai. Dar l-a luat și gura pe dinainte cu prețul adevărat al calului din Deltă, de care crescătorii de animale habar nu aveau. Altfel, antreprenorul  Marius Iliev (proprietar de crame Viticola Sarica Niculițel și prin București) are tot interesul ca aceste animale să fie protejate. Dacă acești cai ar dispărea, ar dispărea și brandul lui de vin, Caii de la Letea, deocamdată în două volume.

Nici nu mai contează al câtelea episod despre caii din Deltă a fost miercuri, la Prefectură. Serialul continuă, să vedem ce propun crescătorii dar și Poliția animalelor care, deocamdată, a tăcut mâlc!

N.A.