Nu era fotoreporter mai bun în județ până când s-a prăpădit. Când au început toți să se dea fotografi care să ilustreze nu-știu-ce articole în ălea două ziare pe print care mai existau , cât mai trăia el, și mai apoi prin sumedeniile de site-uri. Fedea Mihei, Dumnezeu să-l odihnească, rămâne unic. Fotograf de excepție. Fedea venea mereu cu poze care, de multe ori, puneau în umbră un articol, iar sintagma “o poză face cât o mie de cuvinte” s-a inventat pe vremea lui. N-am avut onoarea să particip la nunta lui, dar sunt convins că și la poza cu mireasa lui Mariana, avea geanta cu aparatul foto agățată de umăr. De la vreo două infotrip-uri prin Delta Dunării, la care particip, îl văd pe Ovidiu ca pe Fedea al nostru. De colo- colo, cu geanta de gât, cu obiectivul la ochi. Excelente imagini în care vezi Delta Dunării în splendoarea ei, natural; cum le-ar fi surprins și Fedea al nostru, dacă ar mai fi apucat, săracul, aste vremuri. Mă uitam la Ovidiu, la Sfântu Gheorghe, dar îl vedeam pe Fedea. I-aș fi aruncat așa, în glumă, maestre, vezi cum calci să nu-ți iasă poza strâmbă, dar… nu. Fedea rămâne unic pentru noi, generația de ziariști care și-a completat articolele cu pozele lui.
Maestre Ovidiu, jos pălăria pentru profesionalism! Te apropii de Fedea!
N.A.
