Controversat personaj dar de-al nostru, machedon talentat. Cei mai mulți dintre noi îl știm de pe internet, cu “Scrisori către Rita”, da’ așa cu țârâita, cât să aprindă femeile mai trecute. E vorba de Ștefan Caraman, desigur. A trecut aproape neobservat prin politica locală până când s-a luat de o sportivă de renume și a fost nevoit să se retragă în dramaturgia lui. Ce este însă interesant la Ștefan Caraman nu este cât și ce scrie, sunt critici în breaslă pentru asta. Interesant este de ce un dramaturg de la Tulcea nu se joacă la Tulcea, orașul nostru fiind printre puținele municipii cu teatru în dotare. Nu sunt calificat dar un dramaturg de talia lui Ștefan Caraman, nu merită? Un autor ale cărui piese se joacă la Botoșani, Timișoara, Sibiu, București, Râmnicu Vâlcea ș.a. și, iată, nu-și găsește loc pe scenă la Jean Bart? Un autor între primii 6 dramaturgi din țară premiați anul trecut la categoria “Premiul pentru dramaturgie contemporană” care nu are loc în orașul natal? Ciudat, foarte ciudat!
Căci iată ce a primit după piesa lui “Talk Show” jucată recent la Teatrul municipal Ariel din Râmnicu Vâlcea. Chiar de Ziua Mondială a Teatrului: Scrisoare către actorul meu preferat: Stimabile domn Escu, Păiuș, …Vă rog respectuos să îmi dați voie să vă mărturisesc că în această seară m-ați năucit. Vă rog, de asemenea, să îi comunicați domnului Ștefan Caraman că această piesă este atât de reală, nemăsurabilă, nici în valoare, nici în cuvinte. De asemenea, vă rog să comunicați domnului regizor și scenograf că a ales cei mai buni actori punându-le în valoare talentul și dăruirea cu care au transmis o energie atât de puternică, ce m-a copleșit. Din momentul începerii piesei eu nu l-am mai recunoscut pe prietenul meu, Alin Păiuș, de fapt nu știu unde a dispărut că în locul lui a fost un domn care trăia o viață…., Reală! Mărturisesc că niciodată, dar NICIODATĂ!!, nu mi-a fost atât de frica, un sentiment de spaima am trăit în timpul desfășurării actului final. M-am simțit neiubită, folosită, cu gura mare și rea, dură și nefolositoare, m-am simțit violată, batjocorită și umilită, cuțitul acela l-am simțit în picior adânc înfipt….Doamne! Ce piesă! Doamne, ce actori!
Felicitări !!! P.S. : N-am văzut în viața mea o așa piesă. Actorul tău preferat sunt, Alin Păiuș🙂
Până la urmă n-am rezistat și l-am întrebat pe maestru: Cred că mulți în țară te întreabă cum sunt gustate piesele tale acasă… Mi-a răspuns: Nu figurez și nu am figurat cu producție în repertoriul teatrului Jean Bart de la plecarea d-lui Boureanu, primul manager al teatrului, acum mulți ani. Sunt străin de repertoriul actual al acestuia.
Ce poți să mai spui?
N.A.
