Sărbătoarea Moșoaielor. Este una dintre cele două mari sărbători ale comunei Luncavița, alături de Sărbătoarea Teilor și printre cele mai importante din punct de vedere etnocultural din Dobrogea, unde moșoiul, marcă de identitate, plasează teritoriul administrativ în unicitate. Confecționarea și pregătirea măștilor, învățarea și repetarea colindelor, a dansului ritualic, organizarea paradei din ajunul Crăciunului și ultima defilare de Bobotează, reprezintă etapele principale acestei mari sărbători.
Ansamblul de colindători „Moșoaiele” participă anual la cele mai importante evenimente, spectacole de televiziune și radio ale țării dedicate tradițiilor de iarnă, dar și peste hotare, iar Consiliul Europei de la Strasbourg, Viena și alte orașe europene au unoscut frumusețea acestui obicei unic din nordul Dobrogei. Zgomotul produs de cioaie și de talangă pregătește noul an care se apropie, îl curăță de rele, îl primenește. Luncavița trezește în decembrie tradiția ancestrală, care protejează prezentul și viitorul și trăiește alături de simbolurile ei cele mai de preț, care renasc mereu, în casele pline de bucurie, miros de sarmale, cârnați și plăcinte, cu familii reunite și prieteni dragi.
Moșoiul și moșoicuța reprezintă cele mai arhaice forme ale creștinismului, alungătorii tuturor nenorocirilor care încearcă să pună stăpânire pe sfârșitul anului și să contamineze noul an care vine. Moșoiul are rolul de a „curăța” sufletul de rău, de a găti conștiințele, vestind și slăvind Nașterea Mântuitorului! El apără și sfințește casa gospodarului, aranjând-o atât pentru Crăciun, cât și pentru Anul Nou. El este „moșul” casei, bătrânul ancestral, sfătuitorul, ocrotitorul, cel care previne și care nu trebuie să lipsească din nicio gospodărie! „Cloapetele” se aud prima dată pe 6 decembrie, în ziua Sfântului Nicolae și dau startul sărbătorilor comunei, ridicând părul pe mâini și făcând pielea „de găină” și aduc lacrima amintirii, bucuria prezentului și speranța viitorului.
Moșoiul este marca de identitate a luncăvițeanului, în cele două sate în care acesta locuiește, Luncavița și Rachelu!
Parada din 24 decembrie, din seara Ajunului Crăciunului este monumentală, moșoaiele defilând în centrul comunei, pentru ca pe la orele 17-18 să colinde întreaga asistență prezentă. Participă mii de cetățeni ai colectivității și turiști atrași de farmecul sarbătorii luncăvițene. După festivitate cetele de moșoii alcătuite din adulți flăcăi sau „liberați”, dar și din copii sau „veterani, bătrâni”, pornesc la colindat pe toate ulițile, intrând în casele părinților, prietenilor, dar în special ale fetelor care abia așteaptă să se mărite.
Moșoiul și moșoicuța, cântă ultima dată de Bobotează, marcând sfârșitul sărbătorilor de iarnă: „Lerului în seara de Ajun și de Bobotează, când preoți botează, lumea-ncreștinează, / Lerului lumea și norodul, și pe noi cu totul, lerului să fiți sănătoși! Cântecele colindătorilor care însoțesc moșoaiele sunt păstrate în forma lor arhaică și se cântă pe cete: „La lină fântână” (colind de fată mare), „Colindul ăl mare – Dinaintea istor curții”, „Doamnele” (colinde pentru casa gospodarului), „Cerbul”, „Ciutele” (colinde de vânătoare), „La creangă de vișinel” (colind de copil), etc.
Ștefan ILIE,
Primarul comunei Luncavița
