Scriitor rasat și politician de top, Varujan Vosganian a venit joi, 18 aprilie, la a doua întâlnire cu oamenii de cultură și iubitorii de carte tulceni. Cu un discurs la lansarea cărții sale, Statuia comandorului, la Casa Cărții, care a impresionat prin finețe, realism și modestie.Despre carte, Varujan Vosganian spunea că “personajele sunt oameni obișnuiți, de tot felul: muncitori, țărani, intelectuali, comercianți. Ceea ce au ei în comun este spațiul concentraționar în care trăiesc. Un spațiu descris în toată grozăvia lui, o descriere cu atât 
mai neînduplecată cu cât în cuprinsul volumului nu veți găsi niciunul dintre cuvintele care îl denumesc: comunism, comunist, partid etc, ci doar neliniștile și suferințele pe care le-a provocat… Aceste pagini se constituie într-un elogiu adus nu rebelilor fără cauză, ci rebelilor fără șansă”. Impresionant discursul scriitorului Varujan Vosganian despre români și România de dinainte și de astăzi, discurs construit în jurul ideii de libertate, a dramei românului intrat total nepregătit într-o lume liberă, în care… nu se simte liber și zbaterile lui într-o tranziție interminabilă. Dacă am înțeles bine de la Vosganian, un politician adevărat nu poate fi decât un om de cultură.Vosganian este!
„Varujan Vosganian a demonstrat, prin propriul exemplu, că ursita, care nu poate fi ocolită, este o credință deplin justificată”
Dan Arhire, scriitor: “Ne-am bucurat să-l avem printre noi, la Tulcea, pe omul de cultură Varujan Vosganian, cel care a demonstrat, prin propriul exemplu, că soarta care nu poate fi ocolită, numită ursită, este o credință deplin justificată. Spun aceasta deoarece vedem că, ocolit de editura care l-ar fi putut lansa ca scriitor matur încă din 1986, publicându-i de pe atunci Statuia comandorului, adică încă din lumea cealaltă, nu a făcut-o din motive de iminentă cenzură politică; mai vedem că atunci când în lumea aceasta a fost propus de propriul partid aflat atunci la putere să ocupe funcția de comisar european, primul din istoria României ca membră UE, aceeași iminentă cenzură politică exprimată prin neîncrederea hiclean-prezidențială în mapa sa profesională l-a țintuit în insectarul acuzaților. Ambele întâmplări s-au petrecut la București, unde domnia sa a activat fără preget. Imanența, însă, poate lua diverse și seducătoare chipuri! Scriitorul Varujan Vosganian a fost adus tocmai de ața imanenței la Tulcea, fără să știe totul despre acest oraș care, de-a lungul timpului, i-a purtat noroc! Nu vorbesc cu păcat, căci în 2000, când un prieten de-al meu a candidat la Primăria Tulcea, niște-mulți-cetățeni care, în mod eronat spuneau cerfeticate documentul numit certificat de naștere, i-au cerut să le plătească taxele pentru eliberarea mai multor buletine de identitate, ca să-l voteze. Luat de nas de mirajul puterii, amicul meu a plătit taxele de eliberare a buletinelor mai multor cetățeni care l-au așteptat, spărgând semințe, până a făcut el rost de bani. Prăbușirea, căci prăbușire a fost, l-a transformat pe amicul meu dezamăgit într-un disprețuitor al electoratului și era cât pe ce să dau cu nasul în parbrizul mașinii, condusă de el, atunci când a frânat brusc și a început să strige la niște doamne cu multe fuste lungi, care traversau spărgând, așișderea, semințe: v-am dat bani să vă faceți buletine, ați băut banii, nu m-ați votat niciunul! La această nedreaptă acuzație, doamnele au răspuns: Ne-am făcut, bre, buletine, dar noi am votat cu câinele! Era frumos câinele, bre, am votat cu el! După investigații complete, amicul meu a elucidat problema câinelui: nu era altceva decât leul din sigla UFD-ului, al cărui fondator era oaspetele nostru de astăzi. I-am urat bun venit la Tulcea, asigurându-l că încă mai așteptăm cuvenita bere pentru investiția prietenului meu în buletinele alegătorilor săi”.
După foarte frumoasa întreținere cu iubitorii de carte tulceni, Varujan Vosganian a îmbrăcat haina de politician și a ținut o foarte scurtă conferință de presă.
N.A.
