La inițiativa inspirată a managerului Bibliotecii Județene „Panait Cerna”, dr. Ligia Dima, Tulcea a avut parte aseară de o întâlnire memorabilă cu regizorul Iulian Furtună, autorul filmului în lucru „Tatăl meu e marinar”. Evenimentul a reunit foști marinari, rude de-ale lor, comandanți de navă, oameni pentru care povestea pescuitului oceanic nu este doar o pagină de istorie, ci o parte intimă a vieții lor. Un eveniment cu regizorul Iulian Furtună și invitatul special, istoricul Mădălin Hodor, care a fascinat numerosul public prezent în sala bibliotecii.
Secvențe proiectate aseară din filmul brut
Ceea ce a fost prezentat publicului nu este încă filmul final, ci o versiune brută, un film încă în lucru, de unde și „work in progress” așa cum a fost anunțat. Cu toate acestea, reacțiile au fost intense. Discuțiile purtate între regizor, participanți și istoricul Mădălin Hodor, vicepreședinte CNSAS, au scos la suprafață o realitate complexă: povestea IPO nu este doar istoria unei întreprinderi, ci un roman viu al unei comunități dispărute, al unui vis românesc care a navigat pe oceane și apoi s-a scufundat în tranziție. Lumea se aștepta de la vicepreședintele CNSAS să vină cu decriptări de dosare din arhiva Securității despre IPO și marinari, dar nu! Nu a fost pregătit pentru asta. A vorbit însă despre industrializarea forțată pornită din vremea lui Gheorghiu-Dej și până la dispariția în zilele noastre a IPO, ca să înțelegem contextul.
Dan Sitaru, comandantul navei Inău, cu amintiri greu de uitat
Puțini tineri tulceni mai știu astăzi că, odinioară, întreprinderea de pescuit oceanic IPO avea 81 de nave dintr-o flotă românească de 643, a doua ca mărime din Europa, la vremea sa. Pe aceste nave s-au format caractere, s-au trăit înfruntări cu furtuni, doruri și împliniri, s-au născut povești care circulă și astăzi, între foștii navigatori, ca niște comori ale memoriei colective.
Liderul de sindicat Florin Lupașcu, capturat total de aminitiri…
În fața regizorului, foști comandanți și marinari au vorbit cu emoție despre disciplinele dure ale vieții pe mare, dar și despre camaraderie, despre sentimentul acela unic de a vedea lumea în vremuri în care granițele erau închise pentru aproape toți românii. Unele dintre aceste mărturii se vor regăsi în film, altele vor rămâne în culise, dar toate alcătuiesc un patrimoniu afectiv pe care Tulcea riscă să-l piardă dacă nu îl consemnează. Pentru că este un adevăr, sumbru la vremea aceea: nu găseai un blug, o gumă de mestecat, un whisky, un magnetofon, sau un Kent pentru doctor decât la/prin marinari, puținii care mai scăpau din filajul Securității.
Regizor- primar, o colaborare necesară pentru ca un astfel de film despre Tulcea să apară
Filmul lui Iulian Furtună nu își propune să fie doar un documentar istoric, cum a zis și autorul. Este mai degrabă un poem cinematografic, construit din fragmente de arhivă, interviuri, dialoguri cu generații de vaporeni, scene animate cu marionete și inserții poetice. Este povestea spusă prin ochii unui copil de marinar, chiar regizorul, care a venit în debutul filmului cu povestea pinguinului african Gogu, și care traversează două epoci: ultimul deceniu al comunismului și prezentul. Această perspectivă dublă dă filmului o estetică aparte: între real și vis, între duritatea vieții maritime și magia amintirilor, între declin și speranță. Iar în centrul renașterii se află astăzi șantierul naval Vard Tulcea, simbol al unei comunități care nu renunță la identitatea sa marinărească, chiar dacă pescuitul oceanic nu mai există.
Deși Tulcea nu mai are un cinematograf de ani buni, promisiunea este fermă: filmul de o oră și jumătate va avea premiera absolută aici, acasă la Tulcea. Poate în Piața Civică, poate la Teatrul „Jean Bart”, importante sunt comunitatea și emoția întâlnirii. Pentru mulți tulceni, acest film va fi o reîntâlnire cu un trecut luminos și dureros deopotrivă, un timp în care orașul trăia cu adevărat din și prin port.
„Tatăl meu e marinar” va fi finalizat spre vara anului viitor, iar așteptările sunt mari. Pentru cei care au trăit epoca IPO, este un omagiu. Pentru cei tineri, este o lecție despre identitate și continuitate. Iar pentru Tulcea, este o șansă de a-și reaminti cine a fost și ce poate redeveni.
Filmul este realizat în parteneriat cu Compania Fortuna și TVR, cu sprijinul Primăriei Tulcea.
Felicitări pentru eveniment! Fascinant!
N.A.
