Work in progress
Duminică, 23 noiembrie, între orele 17:00 și 19:00, la Biblioteca Județeană „Panait Cerna” din Tulcea, sala Media, tulcenii sunt invitați la o prezentare « work in progress » a filmului documentar „Tatăl Meu e Marinar” urmată de discutii cu publicul. Vom descoperi împreună imagini dintr-un film care spune povestea recentă a orașului Tulcea și a comunității sale, văzută prin ochii unui copil de «vaporean». Proiectul este realizat în parteneriat cu Compania Fortuna si TVR, cu sprijinul Primăriei Tulcea și explorează legătura profundă dintre oraș, port și oamenii care trăiesc pe malul Dunării.
După proiecție, publicul este invitat la o discuție cu realizatorul filmului, Iulian Furtună, istoricul Mădălin Hodor (cu care vom decripta câteva dosare din arhivele Securității care au urmărit îndeaproape viața „vaporenilor”, atât în timpul călătoriilor lor peste oceane, cât și în oraș), precum și o parte dintre actorii implicați. În aceste discuții veți putea afla detalii despre procesul de realizare al documentarului și despre poveștile pe care le aduce în lumină. Vă așteptăm cu drag să împărtășim această experiență culturală și să deschidem împreună dialogul despre o parte valoroasă din istoria locală.
„Tatăl meu e marinar” este un film despre Tulcea-port, copilărie, bărbați ai mării, vise occidentale, declin și renaștere. Povestea prinde viață la Tulcea, prin ochii unui copil de marinar, pe fondul perioadei 1980-1990 si prezent, țesând amintiri din arhive filmate, dialoguri, animații cu marionete, intervenții poetice și interviuri cu foste și actuale generații de „vaporeni”.
Filmul este purtat de portretul coral al unei comunități ce înfruntă istoria si transformările recente: de la enorma flotă IPO (81 de nave din totalul de 643 de nave ale flotei românesti, pe atunci a doua din Europa ca mărime-după URSS), la vremurile tulburi ale dispariției acesteia, până la eforturile și speranțele celor rămași să reconstruiască orașul și portul. În mijlocul acestei istorii, șantierul naval VARD răsare din inima portului Tulcea ca un simbol al regenerării, aducând un nou început și promisiunea reconectării cu marile vremuri ale navigației. Sunt puse față în față disperarea şi creativitatea, trecutul demult pierdut şi un viitor ce se caută cu îndârjire.
Vizual, filmul devine un eseu în cheie felliniană, oscilând între realitate si poezie, dar cu gravitate şi tandrețe.
Un film făcut la Tulcea, cu tulceni, despre tulceni
- Nicolae Dunaev – vocea autenticității portului, comandant, sprijin în valorificarea arhivelor personale și istorice, ponto for dialog cultural între generații.
- Marian Ene – percuționist local, voce ritmică a portului, creează coloană sonoră organică din sunetele portului, element artistic-cheie.
- Ștefan Caraman – dramaturg și complice muzical, catalizează energia portuară prin cuvinte și gesturi ludice.
- Vasile Furtuna- tata, fost ofiter frigotehnist pe nava Polar II
- Daniel Buhai- Deltaica, continuator al tradiției gastronomice pescărești
- Carmen Moldoveanu- urbanist, susținătoare a regenerării legăturii organice a orașului cu Dunărea
- Ligia Dima- doctorat despre Tulcea port 1800-1949
- Florin Lupașcu – lider sindical IPO, martor al istoriei muncii și al solidarității.
- Stefan Ilie- primar Tulcea, cunoscător și interpret al cântecului vaporenilor compus de Puiu Spirea.
- Vlad Nicolae – fost director economic IPO, narator al evoluției și decăderii.
- Doru Frolu și CosminVizirianu – promotori ai renascentismului local, oferă viziunea de regenerare economică și culturală a portului.
- Arhitectul Bogdan Mihalca si Vlad Mihalca- fiul său, despre oras, Dunăre si frumusețea locurilor
- Petru Șolcă – animatorul atelierelor, profesor de engleză.
- Marinela Șolcă – profesoară de franceză, personaj simbol al educației și al spiritului ludic, învățând cu umor și pasiune generațiile noi.
- Bogdan Moldoveanu– scenarist și consilier cultural Primăria Tulcea, inițiator și susținător de proiecte culturale pe trend-ul marilor orașe europeene
- Alex Onofrei- tânăr artist și artizan, muzician, solistul trupei Zagăn, fabricant de lotcă cu pânze și organizator de evenimente/ festivaluri
- Dan Sitaru – fost ofițer de punte la IPO, povestitor hazliu și instructor de navigație
- AndreeaSitaru-peisagistă, fiica lui Dan Sitaru
- Marinari actuali, foști marinari si familiile lor– actori și mărturisitori din primul plan, portavocea istoriei vii și a memoriei colective.
- Asociația Noroc și copiii din ateliere – construiresc împreună cuminți și mâini dibace marionetele, miniaturile și scenele animate care dau viață memoriei și prezentului.
După statisticile registrului Lloyd’s, în perioada 1985-1990 țara noastră se situa pe poziţia a 7-a în grupa statelor cu nave trauler de peste 2500 TRB, şi pe poziţia a 5-a în grupa ţărilor deţinătoare de flotile de nave frigorifice de transport.
În urmă cu peste patru decenii, la începutul anilor ’70, navele din flota noastră ajungeau la Cercul Polar de Nord, în zona Labrador. „De aici pescuiam cod de gheaţă şi sebastră, peşti foarte buni ş ifoarte scumpi. Românii nu prea cunoşteau astfel de specii pentru că nu apucau să ajungă pe piaţă. Se înghesuiau alţii să ni-i cumpere“, povesteste Constantin Simion, fost comandant pe mai multe nave de la IPO. „Am început cu Nava Trotuş, apoi le-am luat pe toate la rând“, spune el. Absolvent al Şcolii Superioare de Marină, unde a întâmpinat o concurenţă acerbă, fiind 11 candidaţi pe un loc, a ales pescuitul oceanic şi nu altă ramură a flotei, chiar dacă şi ulterior a fost curtat de NAVROM. Timp de aproape trei decenii a bătut globul. „Flota noastră era pe locul trei în lume la cantitatea de peşte scoasă. Perioada de glorie a fost între anii 1983 – 1985, apoi a început declinul.”
La bibliotecă, vor fi proiectate 40 min. imagini work in progres ca bază de discuții.
