Dragi tulceni,
Nu știm dacă voi ați știut, în seara aceea când ați intrat prima dată în Danubius Arena, cât de mult aveați să însemnați pentru fetele noastre. Dar noi am simțit-o. Am simțit-o din primul minut.
Ați venit cu miile, sală după sală, seară după seară, până când n-a mai rămas niciun loc gol. Ați venit cu inima deschisă, cu tricolorul pe obraz, cu vocea gata să strige și cu răbdarea de a rămâne alături de ele și în clipele grele. Ați aplaudat fiecare coș, ați ținut respirația la fiecare minge pierdută, și ați cântat, ați cântat până când sala întreagă a devenit un singur glas.
Ați fost fair-play într-un fel care ne-a făcut mândri să fim din această țară. Ați aplaudat și adversarul când a meritat, ați respectat fiecare echipă care a pășit pe acel parchet, și ați arătat Europei ce înseamnă, cu adevărat, sportul: bucurie, respect, și pasiune curată.
Fetele noastre au simțit fiecare strigăt al vostru. L-au dus cu ele pe teren, l-au transformat în puncte, în recuperări, în victorii care păreau, uneori, imposibile. Un parcurs neînvins în grupe, o revenire în elita Europei după 14 ani, o finală disputată cu tot sufletul — nimic din toate acestea nu ar fi avut aceeași strălucire fără voi în tribune.
Ne-ați dat mai mult decât suport. Ne-ați dat un loc acasă, chiar și pentru fetele care veneau din alte colțuri ale țării. Ne-ați arătat că Tulcea știe să iubească baschetul cu o intensitate rar întâlnită, și că atunci când o comunitate întreagă se ridică în picioare pentru echipa ei, se întâmplă lucruri extraordinare.
Din partea noastră, a tuturor celor care am trăit alături de voi aceste zece zile de vis: mulțumim. Mulțumim din suflet!
Ne vedem curând, tot acasă, tot la Tulcea. Cu recunoștință și emoție,
Federația Română de Baschet
