Liviu Precup, fermier în zona Măcin:”Nici de la bătrâni nu am auzit să nu plouă toamnă, iarnă și primăvară”. Ion Bălan, fermier în zona Baia :”Fără sprijin pentru apa de irigație, nu se face nimic”.
Un proverb nord-dobrogean spune că agricultura fără ploaie e ca machedonul fără oaie. Natura s-a sucit de tot. Nu mai sunt anotimpuri, nu mai plouă nici când trebuie, nici când nu trebuie la câmp. Dar nici pe pământ, oamenii de la Putere nu se omoară cu refacerea sistemelor de irigații, iar acum se simt efectele catastrofale: culturile de toamnă (grâu, orz) sunt aproape compromise, iar cele de primăvară nu se pot semăna în solul uscat. Avem de-a face cu secetă pedologică cum nu s-a mai văzut, după cum spun oamenii îmbătrâniți în agricultură. Unii ar asocia situația actuală cu cea din 1947, cu foametea de atunci. Nu cred că este cazul să exagerăm. În România anului 2020, nu se va muri de foame, cu riscul de a nu se produce un bob de grâu. Dar nici bine nu le-ar pica fermierilor care au investit în producția de cereale sau în creșterea animalelor. Ghinion!- cum ar zice șeful statului. Nu a plouat.
Cu câteva zile în urmă a trecut pe la Tulcea ministrul Agriculturii, Adrian Oros. El i-a asigurat pe fermieri că vor fi despăgubiți în raport de pierderile suferite. Nu rezolvă problema, însă e totuși ceva decât nimic. Sistemele de irigații, canale pline cu apă, stații de pompare, acolo unde mai pot fi ele refăcute, asta așteaptă fermierii de la guvernanți. Deocamdată, nimic! Nici de Sus, nici de jos!
“Nu am mai pomenit așa ceva…”
Ing. Liviu Precup a albit în agricultură. “Este o secetă cumplită și nu folosesc vorbe mari. De astă vară, din iulie, a plouat o singură dată pe la început de octombrie cât să răsărească plantele, apoi câteva ploicele de 2-3 litri, un nimic. Nici de la bătrâni nu am auzit să nu plouă toamnă-iarnă-primăvară. Și nici nu se anunță ploi. Eu irig, trag apă din Dunăre. Altădată aveam inundații la timpul ăsta. Ca să irigi de la 1 martie nu știu la cât vor ajunge costurile, dar oricum vor depăși prețul de livrare la grâu. Acum irig și pentru semănături, am dat 3 udări la grâu și 2 pe ogor, până acum. Cine a mai văzut să irigi ogorul? Am două probleme mari pe care le-am ridicat și ministrului Agriculturii. Prima: cu forța de muncă. Pleacă oamenii în agricultură la alții și noi nu avem cu cine lucra. Vin asiatici din alte țări unde lucrau pe 100 de dolari și aici statul ne impune să-i plătim cu 1000, fel de fel de farafastâcuri. Doi: problema cu băncile, care nu mai au niciun fel de activitate, nu creditează, nici măcar nu mai scontează un bilet la ordin. Concluzia? Fără o intervenție rapidă a statului nu putem merge mai departe. Cu tot irigatul meu, sper să mențin ferma în viață. Dar cel care nu irigă ce face…?”.
“Apă sau faliment. Statul trebuie să vină cu sprijin masiv pe irigații”
Ing. Ion Bălan, și el albit în agricultură; fost șef Agromec, fost primar, fost deputat, dar mereu fermier. Bălan este și el printre puținii fermieri din județ care irigă, iar ce vede peste deal, la alți fermieri, e de jale. A citit și el Ordinul privind despăgubirile și atribuțiile comisiilor locale și, cică, l-a pufnit râsul. Adică, soluțiile sunt în altă parte și nu trebuie inventate pentru că ele au fost, au funcționat, dar au fost distruse. Aici crede și Ion Bălan că trebuie să intervină statul: în repunerea în funcțiune a sistemelor de irigații, acolo unde mai este posibil. “Apă de irigații sau faliment. Aici trebuie să intervină statul cu sprijin masiv pe irigații. Apă gratis. Acum doi ani la prima pompare era apă gratis, acum ar trebui gratis în toate treptele de pompare. E nevoie acum pentru culturile de porumb și floarea-soarelui, care se pot face, dacă vom aduce apă pe câmp, din orice surse, dacă statul va veni urgent cu sprijin de motorină, de energie electrică”.
Dar statul nu prea are timp înafară de coronavirus. Seceta mai poate să aștepte!
N.A.
